Calomnia și defăimarea: când cuvintele devin arme juridice

„Doar a spus câteva vorbe…” – Așa începe totul

Era o miercuri obișnuită. Un telefon de la un client vechi: „Domnule avocat, un coleg a spus în fața întregului birou că am furat din gestiune. Nu e adevărat. Toți mă privesc altfel acum.”

Astfel de întâmplări nu sunt deloc rare. Într-o societate unde rețelele sociale sunt tribunale publice, iar cuvintele circulă mai repede decât faptele, reputația unei persoane poate fi compromisă în câteva secunde. Cei care cred că „vorbele nu dor” ar trebui să afle că, în drept, vorbele pot costa.


Ce este calomnia? Dar defăimarea?

În termeni juridici:

  • Calomnia (art. 205 Cod Penal) presupune afirmarea publică a unui fapt neadevărat, despre o persoană, știind că este mincinos și care poate dăuna imaginii acelei persoane.

  • Defăimarea este o noțiune mai largă, care include orice afirmație sau insinuare negativă, chiar dacă nu este explicit falsă, dar care afectează reputația.

Spre exemplu: „Ion a luat bani pe sub masă” – dacă e fals și spus cu rea-credință, e calomnie.
Dacă spui: „Cu Ion nu aș lucra niciodată, nu e de încredere” – fără a avea o bază clară – intrăm în zona defăimării.


Unde apare cel mai des?

La locul de muncă – între colegi sau superiori și subalterni
Pe rețele sociale – comentarii, recenzii false, postări insinuante
În presă sau spațiul public – interviuri, podcasturi, emisiuni
În familie sau comunitate – bârfe, acuzații în spațiul privat cu impact social


Ce poți face legal?

1. Documentează. Salvează. Notează.

Fă capturi de ecran, cere martori, notează data și locul afirmațiilor.
Fără probe, adevărul rămâne… părere.

2. Formulează o notificare oficială.

O notificare redactată de avocat, în ton legal și ferm, poate determina pârâtul să retragă public afirmațiile și să își ceară scuze.

3. Acționează în instanță.

Poți solicita:

  • daune morale (pentru atingerea demnității, suferință psihică, stres social);

  • publicarea unei hotărâri de condamnare sau a scuzelor în același mediu unde s-a făcut afirmația (presa, online etc).

4. Sesizare penală (doar în cazuri grave de calomnie).

Nu toate formele de defăimare sunt infracțiuni, dar calomnia, când este gravă și făcută cu rea-credință, poate deveni caz penal.


Cazuri reale din practică

🟠 Clientă acuzată public pe Facebook că a dat mită pentru a obține o funcție într-un ONG. Deși afirmația nu avea nicio bază, ea a pierdut o colaborare esențială. Am obținut 30.000 lei daune morale și ștergerea tuturor comentariilor, prin decizie judecătorească.

🟠 Profesor defăimat de un părinte pe grupul școlii, acuzat de favoritism. Deși nu s-a ajuns la instanță, un simplu punctaj legal transmis prin avocat a fost suficient pentru retragerea publică și scuze scrise.


Reputația este un bun personal

În ochii legii, reputația este la fel de importantă ca proprietatea sau sănătatea. Odată pătată, se reabilitează greu, iar uneori – niciodată complet.

Nu te teme să acționezi. Nu e vorba de „a face scandal” – ci de a trasa limite sănătoase și a-ți apăra onoarea.