Poveste reală. Din păcate, comună.
Andreea, 32 de ani, contabilă într-o companie de logistică din București. Lucrătoare eficientă, fără absențe, fără greșeli în 6 ani. După ce a anunțat că este însărcinată, șeful ei a început să o „țină pe bară”: nu mai era invitată la ședințe, atribuțiile i-au fost mutate pe colegi, iar la final de lună, i s-a spus că „trebuie să ne gândim la restructurare”.
Aceasta este o formă clară de discriminare la locul de muncă, iar legea o sancționează ferm. Problema? Majoritatea celor aflați în situații similare nu spun nimic. Tac. Acceptă. Și astfel, devin victimele unui sistem care tolerează inegalitatea.
Ce înseamnă discriminarea la muncă?
Orice tratament nefavorabil aplicat unui angajat pe baza:
- genului, orientării sexuale, religiei, vârstei
- etniei, naționalității, dizabilității
- apartenenței politice sau sindicale
- maternității, statutului familial etc.
Discriminarea poate fi:
- directă – refuz de angajare, retrogradare, concediere motivată de aceste criterii
- indirectă – reguli aparent neutre care dezavantajează un anumit grup (ex: program inflexibil pentru părinți)
- hărțuire – comportament ostil, remarci umilitoare, intimidări repetate
Ce spune legea? (pe scurt și clar)
- Constituția României garantează egalitatea în drepturi.
- Codul muncii interzice orice formă de discriminare.
- OUG nr. 137/2000 prevede sancțiuni contravenționale și civile pentru discriminare.
- CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) este autoritatea care poate aplica sancțiuni și constată încălcări.
Cum arată un caz câștigat
Un client din Brașov – programator nevăzător – a fost refuzat la angajare pe motiv că „nu se pot adapta colegii”. Firma nu a recunoscut inițial, dar emailurile și mărturia HR-ului au demonstrat discriminarea. CNCD a aplicat amendă, iar în instanță s-au obținut daune morale de 15.000 lei.
Dacă simți că ești discriminat(ă), nu ești singur(ă)
Ce poți face concret:
- Notează incidentele – păstrează dovezi scrise, mesaje, martori
- Adresează o plângere internă – către HR sau comisia de etică, dacă există
- Consultă un avocat – pentru a evalua cazul și posibilele căi legale
- Formulează o sesizare la CNCD – gratuit, simplu, online sau fizic
- Acțiune în instanță – dacă vrei daune morale, reintegrare sau scuze oficiale
Atenție: discriminarea NU e doar ce pare „grav”
- Glumele sexiste zilnice
- Întrebarea „Dar când faci copii?”
- Excluderea constantă de la proiecte importante
- „Ți-a dat nota aia bună pentru că ești fată”
Toate acestea NU sunt doar comportamente toxice, ci pot fi elemente de probă într-un proces de discriminare.
Concluzie
Discriminarea nu înseamnă doar acte extreme, ci tăietura lentă a demnității cu lama indiferenței. Dacă ai impresia că „exagerezi” sau că „așa e peste tot” – oprește-te. Nu tu ești problema. Tu ești omul care muncește, care merită respect. Restul? Se poate rezolva. Legal.